Povestea are loc în nordul Germaniei. Într-o după-amiază aparent obișnuită, doi prieteni adolescenți au pornit la o plimbare prin pădure. Rătăcind printre copaci, au observat deodată ceva neobișnuit: două țevi vechi și ruginite, ieșind pe jumătate din pământ.
Păreau abandonate de zeci de ani — acoperite de mușchi, iar solul din jurul lor era ciudat de neted, de parcă fusese cândva lucrat intenționat.
Curiozitatea i-a cuprins imediat. Ce se putea ascunde dedesubt? Un buncăr vechi? O pivniță uitată de timp? Sau ceva mult mai sinistru? Apropiindu-se, au simțit o adiere rece ieșind din interiorul țevilor, ca și cum sub pământ s-ar fi aflat o cavitate imensă. Din adânc se auzeau sunete surde, înăbușite — ca niște lovituri… sau mișcări.
Cei doi s-au privit în tăcere. Descoperirea era pe cât de fascinantă, pe atât de înfricoșătoare. Un lucru era sigur: dăduseră peste ceva foarte vechi și extrem de bine ascuns, ceva ce cineva își dorise cu orice preț să rămână îngropat.