Eu și soțul meu călătoream cu trenul când o femeie îmbrăcată în haine colorate s-a așezat lângă mine, s-a uitat la soțul meu adormit și mi-a șoptit blând: „Trebuie să cobori la următoarea stație.”
La început nu am crezut-o, dar am decis totuși să o ascult. În timp ce coboram din tren, m-am întors și, dintr-odată, am văzut ceva care mi-a dat fiori.
Ne întorceam de la părinții mei cu un tren de noapte. El a adormit repede în cușeta de sus, obosit de drum și de conversații. Eu m-am așezat lângă fereastră, privind întunericul în care, din când în când, se zăreau luminile câte unei gări. În compartiment era liniște; se auzea doar huruitul constant al roților și respirația lui ușoară.
Am patruzeci și trei de ani. În urmă am un divorț, ani în care am dus totul singură, o fiică crescută aproape fără tată. Mult timp am încetat să mai cred în poveștile despre fericiri apărute din senin.
I-am ținut pe bărbați la distanță până când a apărut el. Calm, îngrijit, atent. Ne-am întâlnit întâmplător într-un magazin, apoi au urmat cafele, plimbări, conversații obișnuite. Nu m-a presat, nu s-a grăbit, m-a ascultat. Mi-a spus că și-a pierdut soția din cauza unei boli și l-am crezut.
După câteva luni s-a mutat la mine. Ajuta prin casă, gătea cina, venea să mă ia de la serviciu. Cu el mă simțeam liniștită.
Fiica mea l-a primit cu suspiciune, dar eu am crezut că e doar gelozie și îngrijorare nejustificată. Când părinții mei ne-au invitat, el a propus să mergem împreună. La ei a fost în cea mai bună formă: a reparat poarta, l-a dus pe tata la medic, a fost politicos și atent. Părinții mei erau mulțumiți, iar eu m-am convins în sfârșit că nu greșisem.
Am plecat în aceeași seară. Liniștea domnea în compartiment. Soțul meu a adormit aproape imediat. Eu nu am dormit; mă gândeam la viitor și la felul neașteptat în care totul părea să se fi așezat.
Ușa compartimentului s-a întredeschis fără să bată cineva. O femeie cu pielea închisă la culoare, cu o fustă lungă și colorată și un batic pe cap, a apărut în prag. Nu a cerut bani și nici nu s-a oferit să ghicească viitorul. M-a privit, apoi s-a uitat la soțul meu adormit și a spus încet:
„Trebuie să cobori la următoarea oprire. Orice ai face, nu-ți trezi soțul, altfel vei regreta.”
În vocea ei nu era nici rugăminte, nici glumă. Doar certitudine. Mi s-a strâns gâtul. Nu cred în superstiții, dar dintr-un motiv necunoscut mi-a fost teamă. Soțul meu dormea adânc și nu auzise nimic.
Trenul a început să încetinească. Mi-am luat geanta și am ieșit pe coridor, încercând să nu fac zgomot. Aproape de ușă, m-am întors și am simțit cum mă pătrunde un fior rece.
M-am uitat din nou și am văzut că soțul meu nu mai dormea. Stătea pe cușetă și mă privea fix în ochi. În privirea lui nu era nici surpriză, nici confuzie. Doar răceală și iritare, ca și cum i-aș fi stricat planurile.
În acel moment, pe coridor s-au auzit pași. Doi bărbați în civil s-au apropiat de compartiment. I-au cerut actele și l-au strigat pe un alt nume.
La început a încercat să zâmbească, apoi a început să spună că este o greșeală, dar vocea îi tremura deja. Atunci am înțeles că nu era o coincidență. Femeia cu fusta colorată stătea puțin mai departe pe coridor, urmărind atent. Când privirile ni s-au întâlnit, a spus încet:
„L-am recunoscut. A mai fost într-un alt oraș, cu alt nume. A promis dragoste, s-a căsătorit și apoi a dispărut cu banii și documentele.”
S-a dovedit că îl întâlnise cu câțiva ani în urmă. Atunci trăia cu o altă femeie, făcuse împrumuturi pe numele ei, transferase bunuri și apoi dispăruse.
După acel incident au început să-l caute în mai multe orașe. Avea mai multe soții, fiecare convinsă că era văduv sau un bărbat nefericit cu un trecut greu. Își schimba numele, actele și o lua de la capăt.
Am rămas pe coridor, realizând că eram la un pas să devin doar o altă poveste pe acea listă.
Polițiștii l-au condus afară din compartiment. A încercat să mă privească, ca și cum s-ar fi așteptat să-l apăr. Dar am rămas tăcută. Mi-au revenit în minte cuvintele fiicei mele, expresia ei îngrijorată, micile neconcordanțe pe care le ignorasem.
Dacă femeia aceea nu ar fi fost acolo, într-o zi m-aș fi trezit fără bani, fără apartament. Și poate chiar cu datorii pe numele meu.