— După ce ai născut o fată, nu un băiat, eliberează apartamentul — a declarat soacra.
Soțul s-a așezat lângă soția lui și i-a arătat mamei sale ușa. Tamara stătea în mijlocul sufrageriei de parcă venise să verifice o treabă deja decisă, nu în vizită la propriul fiu.
Kirill încă își ținea fiica adormită în brațe, lipită de umărul lui. Alina s-a așezat pe marginea canapelei, fără să înțeleagă dacă era o glumă sau nu.
— Tamara Petrovna, haideți să vă fac un ceai — a spus Alina calm. — Ați venit de pe drum, trebuie să fiți obosită. Hai să vorbim liniștit.
— Nu am nevoie de ceaiul tău — a tăiat-o soacra.
— Am venit cu treabă.
— Atunci haideți să vorbim pe subiect. Doar mai încet, bebelușul tocmai a adormit.
— Acum trebuie să șoptesc în propria mea casă?
Kirill a dus cu grijă fetița în dormitor și s-a întors. S-a așezat lângă soția lui și i-a acoperit mâna cu a lui.
Alina simțea cum degetele lui tremurau ușor, dar vocea îi rămânea calmă.
— Mamă, despre ce vorbești? Ce apartament și ce înseamnă „eliberați-l”?
— Despre cel în care v-ați instalat — Tamara a arătat spre cameră. — Eu am pus bani, v-am ajutat la avans. Ții minte cine v-a întins mâna atunci?
— Țin minte. Și ți-am returnat totul, până la ultimul ban. Am chitanțe și dovezi de transfer.
— Chitanțe… — a pufnit ea. — O hârtie. Și cine îmi dă înapoi nervii mei?
— Tamara Petrovna, vă mulțumim mult — a intervenit Alina. — Chiar ne-ați ajutat într-un moment greu. Haideți să nu ne certăm.
— „Greu” e faptul că ai născut o fată, nu un moștenitor — a spus calm soacra. — Eu așteptam un nepot. Alina s-a uitat confuză la soțul ei. Încerca să creadă că totul era doar un moment de furie.
— Nici măcar nu ați apucat s-o priviți — a spus ea încet. — Este nepoata dumneavoastră.
— Nu am nevoie de nepoate. I-am spus lui Kirill să ia o fată normală, dintr-o familie serioasă. Dar el a adus-o pe asta.
— „Asta” se numește Alina — a spus Kirill ferm. — Și dacă nu îți convine, poți să pleci.
— Ce? Îți ridici vocea la mama ta?

— Nu ridic vocea. Îți cer să te oprești.
— Eu nu mă opresc. Fata asta pleacă, iar pe tine te aducem acasă. Îți găsim o soție care să facă băieți.
— Mamă — a spus Alina, ridicându-se — haideți să vorbim mâine.
— Tu trăiești încă în basme.
— Este casa noastră.
— Este o fantezie pe care eu am finanțat-o.
Kirill s-a ridicat între ele.
— Apartamentul este pe numele meu și al Alinei. Ți-am returnat banii. Totul este documentat.
— Nerecunoscătorule…
— Nu am terminat — a ridicat el mâna. — Nika este fiica mea. Alina este soția mea. Și nimeni nu o va mai numi „asta” în casa mea.
— Alegi o străină în locul mamei tale?
— Aleg familia mea. Te rog să pleci.
Ușa este acolo.
Tamara a tăcut câteva secunde, apoi a zâmbit ironic.
— Vei veni tu singur la mine când o să rămâi fără nimic.
— Vom vedea.
Ușa s-a trântit. Alina s-a prăbușit pe canapea, iar Kirill a îmbrățișat-o.
— Îmi pare rău… — a spus el. — Că ai fost nevoită să auzi asta.
Două zile mai târziu, Alina s-a întâlnit cu prietena ei, Veronica.
— Ea chiar a spus asta? — a întrebat Veronica. — „Ai născut o fată, eliberează apartamentul”?
— Da.
— Și Kirill?
— I-a arătat ușa. În fața mea.
— Atunci ar trebui să-i ridice statuie — a spus Veronica.
— Și acum?
— Scrie tuturor rudelor că i-am luat apartamentul. Că am manipulat totul.
— Și tu?
— Nimic. Kirill a zis să nu răspund.
— E periculoasă situația?
— Nu legal. Totul e în regulă. Dar încearcă să ne denigreze.
Acasă, Kirill vorbea cu fratele lui, Gleb.
— A început să spună tuturor că am dat-o afară.
— Da, fix „afară”, în propriul ei apartament — a râs el rece.
— Nu o să ne împăcăm fără scuze.
— E decizia ta?
— Da. Vreau o întâlnire cu toți. O singură dată. Să fie clar pentru toți. Întâlnirea a avut loc la vila lui Gleb. Au venit toți. Tamara a intrat ultima.
— În sfârșit v-ați trezit — a spus ea.
Kirill a vorbit calm, în fața tuturor:
— Apartamentul este al nostru. Banii au fost returnați. Există dovezi.
Apoi a continuat:
— Dar problema reală nu este apartamentul. Problema este că fiica mea a fost numită greșeală, iar soția mea „defectă”.
— Eu nu am spus așa! — a izbucnit Tamara.
— Ba da — a spus el calm. — Toți au auzit.
— Eu am vrut băiat!
— A vrea e una. A umili e alta.
Tăcere.
— Nu îți trebuie nepotul. Îți trebuia controlul — a spus Kirill.
Tamara s-a ridicat furioasă:
— Toți sunteți împotriva mea!
— Nu. Suntem împotriva comportamentului tău.
— Veți regreta!
— Nu.
Ea a plecat trântind ușa.
Mai târziu, în mașină, Alina l-a întrebat:
— Nu ți-a fost teamă?
— Mi-a fost teamă că vei crede că am ales între tine și mama mea.
Dar nu asta am făcut. Am ales liniștea copilului nostru.
Acasă, viața a revenit la normal.
După o lună, Gleb a venit cu o veste:
— Mama a întrebat de Nika. Cum crește.
Kirill a tăcut.
— Și a închis.
— Asta înseamnă că încă mai simte — a spus el.
— Ai s-o ierți?
— Dacă vine și își cere scuze Alinei. Fără orgoliu.
Mai târziu, Kirill i-a trimis un mesaj mamei sale:
„Ușa nu e închisă. Dar nu va mai exista loc pentru umilință. Dacă vrei să-ți vezi nepoata, vino cu respect.”
A apăsat „trimite”.
— Acum e alegerea ei — a spus el.
Alina l-a privit și a zâmbit ușor.
— Acum chiar e liniște.

