Badea Cârțan, pe numele său real Gheorghe Cârțan, s-a născut la 24 ianuarie 1849 în satul Cârțișoara, județul Sibiu. A rămas în istorie ca unul dintre cei mai mari susținători ai culturii și identității românești, un simbol al devotamentului față de neam și limbă, deși a fost un simplu țăran.
Lupta pentru limba română
Într-o perioadă în care românii din Transilvania se aflau sub dominație austro-ungară, iar limba română era marginalizată, Badea Cârțan a devenit un adevărat luptător cultural. În ciuda lipsei sale de educație formală, el a înțeles profund importanța cărților și a culturii în păstrarea identității naționale.
Cu un efort colosal, el a transportat peste 200.000 de cărți din România în Transilvania, traversând Munții Carpați pe jos sau folosindu-se de animale. Aceste cărți erau distribuite școlilor, bisericilor și familiilor, sprijinind astfel învățarea limbii române și întărirea spiritului românesc într-un mediu ostil. Sacrificiile sale au fost enorme, întrucât aceste acțiuni erau ilegale și extrem de periculoase.

Pelerinajul la Roma
Una dintre cele mai cunoscute povești legate de Badea Cârțan este călătoria sa la Roma, în 1896. Motivul acestui drum lung a fost dorința de a vedea cu ochii săi Columna lui Traian, un simbol al originii latine a poporului român.
Badea Cârțan a mers pe jos mii de kilometri până în Italia. Ajuns la Roma, el a dormit la baza Columnei, iar dimineața a fost găsit de trecători. Uimiți, aceștia l-au numit „dacul coborât de pe Columnă”, un apelativ care a subliniat legătura dintre poporul român și strămoșii săi latini.
Moștenirea sa
Badea Cârțan a murit pe 7 august 1911, la Sinaia, însă moștenirea sa dăinuie și astăzi. El rămâne un simbol al curajului, al dragostei pentru limba română și al sacrificiului pentru păstrarea identității naționale. Prin faptele sale, el continuă să inspire generații, reprezentând un exemplu de devotament față de valorile culturale și naționale.

