Adelina a intrat în apartament, și-a scos pantofii la ușă și a simțit imediat că ceva nu era în regulă în casă. Stepan stătea la masa din bucătărie, uitându-se la ecranul laptopului și bătând nervos cu degetele în masă.
Pe ecran clipeau logouri de bănci, calculatoare de credite, tabele de rambursare și dobânzi.
— Bună, spuse Adelina, intrând în bucătărie.
— Ce studiezi?
— Nimic special, răspunse soțul ei fără să-și ridice privirea.
— Mă uit la condițiile creditelor.
Un fior neplăcut îi trecu pe șira spinării femeii.
Se opri lângă frigider și îl privi atent pe bărbatul ei.
— Și de ce ai nevoie de asta?
— Pur și simplu m-a interesat, ridică el din umeri, dar privirea îi rămânea prea concentrată.
Adelina nu mai continuă discuția.
Își turnă apă și se duse în cameră.
Totuși, în ea se cuibărise deja un presentiment apăsător — lipicios, neliniștitor, ca înaintea unei furtuni. Seara, la cină, Stepan începu în sfârșit să vorbească.
— Ascultă, Adelina… Azi m-a sunat Nina.
Nina — sora mai mică a lui Stepan, 28 de ani, angajată administrativ la un salon de înfrumusețare.
— Și ce s-a întâmplat?
— Are nevoie de o mașină. Spune că îi e greu cu autobuzele, face o oră până la muncă și se obosește foarte tare.
— Păi să-și cumpere.
— Nu are bani pentru avans, spuse Stepan ezitând.
— Ne cere ajutorul. Să luăm un credit, să cumpărăm mașina, și apoi ea va plăti treptat.
Adelina lăsă furculița jos.
— Noi încă nu am terminat de plătit creditul pentru frigider.
— Mai avem puțin, în trei luni îl închidem.
— Și cât ar fi noul credit?
— Aproximativ două sute de mii. Pentru o mașină second-hand bună.
Nina a găsit un Hyundai Solaris din 2010.
— Două sute de mii… Adelina se lăsă pe spate.
— Îți dai seama ce sumă e asta?
— Îmi dau seama. Dar e sora mea.
Cum să refuz?
— Și cum îl va plăti?
— Din salariu, răspunse el.
— Câștigă 40 de mii, după chirie îi rămân 26. Poate da jumătate.
— Noi nu avem bani nici pentru renovarea băii… și vrei să ne îndatorezi din nou?
— E familie, Adelina.
— Familia ta, corectă ea calm.
— Nu a mea.
Tensiunea crescu rapid.
— Deci acum totul e separat? izbucni el.
— Nu, dar…
— Atunci ce?
— Nina e adultă. Să-și rezolve singură problemele.
— Nu i se aprobă creditul!
— Și asta trebuie să fie problema noastră?
Stepan începu să se plimbe nervos prin bucătărie.
— Ești rece, Adelina.
— Nu sunt rece. Doar văd că ne afundăm în datorii pentru alții.
Discuția continuă…