Ieri, în timp ce mergeam, am observat ceva ciudat.
La prima vedere părea doar o grămadă de haine abandonate, sau poate un tub lăsat pe trotuar. Eram pe punctul de a trece mai departe, când un presentiment m-a făcut să încetinesc. M-am apropiat. Și ceea ce am văzut mi-a înghețat sângele în vene.
Era un șarpe de apă, lovit de mașină.
Acolo, în mijlocul străzii. Oamenii treceau repede pe lângă el, mașinile îl ocoleau fără prea mult interes. Părea că nimeni nu-l vedea cu adevărat — sau poate că nimeni nu voia să-l vadă. Doar eu m-am oprit. Un fior mi-a parcurs șira spinării.
Și nu a fost un episod izolat.
În ultima vreme, astfel de episoade par să se înmulțească. Grupurile locale de pe rețelele sociale sunt pline de semnalări: șerpi în grădini, în fața intrărilor în case și chiar în interior, ajunși prin crăpăturile balcoanelor sau prin gurile de aerisire. Ca și cum granița dintre lumea noastră și a lor ar fi devenit din ce în ce mai subțire.
Experții sunt clari: vina este a schimbărilor climatice și a dispariției progresive a habitatelor naturale.
Din fericire, șerpii acvatici nu sunt veninoși. Dar să găsești unul lângă casa ta este totuși o experiență destabilizatoare.
Ce putem face pentru a preveni aceste situații? Să menținem curățenia în curți, balcoane și grădini. Să evităm acumularea de frunze, lemne sau deșeuri, care pot deveni refugii perfecte.
Să sigilăm fisurile și gurile de aerisire, în special la etajele inferioare sau în subsol. Să verificăm întotdeauna pantofii și gențile lăsate afară, mai ales dacă sunt depozitate în zone răcoroase și puțin iluminate.
Și dacă întâlnim un șarpe? Să rămânem calmi. Să nu ne apropiem, să nu încercăm să-l mutăm. Să contactăm autoritățile locale sau un serviciu de recuperare a animalelor (să ne informăm care este numărul de telefon din zona noastră).
Natura își face simțită prezența. Este momentul să învățăm să conviețuim cu ea, cu respect și conștientizare.