Ana a răsucit cheia în broască, iar ușa grea de lemn a casei ei de la țară s-a deschis fără zgomot. Era epuizată. Sfârșitul trimestrului era mereu un coșmar pentru ea, ca contabil-șef într-o firmă de transport — în ultimele trei zile trăise doar cu cafea și cifre.
Își dorea un singur lucru: un duș fierbinte și somn. Dar imediat ce a trecut pragul, a încremenit.
În holul larg, pe podeaua deschisă din granit, stăteau trei valize roz uriașe.
Aerul era îmbibat cu un parfum dulceag și greu, scump, care acoperea complet mirosul obișnuit de cafea proaspăt făcută.
Din sufragerie se auzeau voci.
Ana s-a încruntat, și-a scos pantofii și, fără să-și dea jos paltonul, a intrat. Ceea ce a văzut părea un scenariu prost de televiziune.
Pe canapeaua albă din piele stătea o tânără — cam de 22 de ani, cu buze exagerat mărite și gene false. Lângă ea era Roman — soțul ei. În fața lor, ca pe un tron, stătea soacra ei, Claudia Ivanovna. Bea ceai din ceașca de porțelan a Anei.
— Roma? — spuse calm Ana. — Avem musafiri?
— Ale cui sunt valizele din hol?
Roman s-a ridicat brusc.
— Bine că ai venit mai devreme, Ania — a spus rece. — Stai jos. Trebuie să vorbim.
— Vorbește.
— Ea este Evelina — a spus el, arătând spre fată. — Și este însărcinată cu mine.
Ana a simțit cum îi fuge pământul de sub picioare.
— Ce?

Soacra a zâmbit mulțumită.
— Fiul meu va deveni tată! Tu doar ai întârziat… Roman a adăugat rece:
— Dragostea s-a terminat. Am nevoie de o femeie de nivelul meu.
Ana l-a privit în tăcere.
Ceva în ea s-a rupt — și s-a transformat în gheață.
— Și acum? — a întrebat calm.
— Îți strângi lucrurile și pleci — a spus Roman. — Azi.
A aruncat pe masă două bancnote.
— Pentru taxi și hotel.
Ana le-a privit.
Zece mii de ruble.
— Nu plec — a spus ea. Soacra s-a enervat.
— Asta este casa fiului meu!
— Nu — a răspuns Ana. — Este a mea.
Roman a râs batjocoritor.
— Vorbești serios?
Ana a deschis un dosar.
— Casa este pe numele meu. La fel și firma ta.
Tăcere.
Fața lui Roman s-a schimbat.
— Cum adică?
— De azi nu mai ai nimic.
Evelina s-a ridicat imediat.
— Deci nu ai bani?
— Prostii! — a strigat Roman.
— Conturile bancare sunt blocate. Funcția ta a fost revocată.
În cameră s-a lăsat o liniște grea. Evelina și-a apucat valiza.
— Ești un mincinos!
Și a plecat.
Ușa s-a închis.
Roman a rămas singur.
Soacra a început să implore:
— Ana, copilul meu…
Dar ea nu a răspuns.
— Aveți zece minute să plecați.
Puțin mai târziu, casa a rămas goală.
Fostul „bărbat puternic” stătea afară și aștepta un taxi.
Ana s-a apropiat de fereastră.
A spart ceașca de porțelan pe podea.
Și a zâmbit.
Pentru prima dată — liniște.
Și libertate.
