Marina a lăsat extrasele ei bancare pe masa din bucătărie și a simțit, în sfârșit, cum i se relaxează umerii. Trei sezoane întregi fără concediu, fără rochii noi, fără cafele în oraș — iar acum cheile stăteau lângă ceașcă, încă încălzite de palma ei.
Andrei a intrat după ea, a lăsat sacoșa de cumpărături pe dulap și și-a privit soția cu acel fel de privire pe care odinioară ea o numea „cunoscută”, dar pe care acum o vedea ca fiind „calculată”.
Galiina Nikolaevna foșnea pungile pe hol și mormăia ceva încet. — Marina, trebuie să discutăm un subiect important — a spus Andrei, s-a așezat vizavi de ea și și-a împreunat liniștit mâinile.
— Spune. Astăzi sunt într-o dispoziție bună, așa că spune ce ai de spus.
— Am depus cererea de divorț.
Am rezolvat deja totul.
De aceea ar fi bine să ne comportăm ca niște oameni maturi, fără drame și isterii. Marina a sorbit încet din ceai, fără să lase cana jos. În ea încă mai trăia bucuria vizitei de dimineață la serviciul de evidență civilă, iar fraza aceea străină a căzut peste ea ca o piatră grea pe sticlă subțire.
— Bine.
Deci divorțăm — a răspuns calm.
— Dar de ce tocmai azi?
Ai așteptat o dată specială?
— Am așteptat să se liniștească lucrurile.
Ca să le rezolvăm normal.
— Adică nu e o decizie de ieri?
— Ce importanță are, Marina?
Am decis și gata.
Soacra a intrat în bucătărie cu un dosar pe care Marina nu-l mai văzuse niciodată. Era ordonat, cu colțuri netezite — clar pregătit de mult timp.
Galiina Nikolaevna l-a pus lângă extrasele bancare ale Marinei, ca și cum ar fi avut aceeași valoare. Andrei evita privirea ei.
— Marinushka, hai să rezolvăm omenește — a început soacra cu o voce blândă, prefăcută.
— Aici este un acord.
Împărțim apartamentul în două, conform legii.
De ce să ajungem la tribunal și scandaluri?
— Un acord?

Când a fost făcut?
— Ieri l-am pregătit.
Ne-a ajutat un cunoscut.
— Ieri…
Deci în timp ce eu semnam documente, voi pregăteați împărțirea? Tensiunea creștea încet, iar camera se umplea de o liniște care tăia ca sticla.
Marina nu a țipat.
A privit.
Și atunci a început adevărata luptă — nu cu strigăte, ci cu decizii luate deja undeva fără ea.
— Am depus cererea de divorț — a repetat Andrei, mai rece.
— Bine — a răspuns Marina.
Și pentru prima dată în acea zi, nu i-a mai fost frică.

