M-am întors din vacanță și am găsit o groapă uriașă în mijlocul grădinii. Ce am văzut pe camere m-a îngrozit.
Petrecusem o săptămână perfectă pe coastă, alături de un prieten: mare, soare, fructe de mare proaspete și seri fără griji. După o despărțire grea, simțeam că, în sfârșit, viața mea reintra pe un făgaș normal.
Când m-am întors acasă, totul părea la locul lui. Poarta era închisă, mașina neatinsă. Mă bucuram că sunt din nou acasă… până am ajuns în grădină.
În mijlocul peluzei perfecte era o groapă adâncă, dreptunghiulară – ca un mormânt. M-am oprit în loc. Un fior rece mi-a trecut prin spate.

Cine o săpase? De ce?
M-am apropiat încet. Pe margine – o lopată. Urme de pași în pământul reavăn. Cineva muncise acolo ore întregi. Nu părea deloc o greșeală. Părea… intenționat. Prea bine delimitat. Prea precis.
Am fugit în casă și am dat drumul la camerele de supraveghere. Am derulat înapoi până la ziua a doua din vacanță. Și atunci am văzut-o.
O siluetă cunoscută. Noaptea. În lumina farurilor unei mașini – era ea. Fosta mea.
Am fost împreună aproape doi ani. La început era totul minunat, dar în timp devenise posesivă, geloasă, instabilă. Am pus punct fără scandal – doar am plecat. N-a acceptat. M-a căutat, a plâns… apoi, tăcere. Credeam că e peste.
Dar nu era.
Pe filmare purta un hanorac negru, glugă și mănuși. Ținea o lopată și a început să sape. Aproape patru ore. Singură. Fără ezitare. Apoi, s-a așezat lângă groapă, a scos o cruce de lemn, a înfipt-o în pământ, a privit direct în cameră și a zâmbit.

Un zâmbet gol. Rece. Inuman.
Pe cruce scria:
„Aici odihnește un trădător.”
Mi s-a făcut rău. Nu era o glumă. Era un avertisment. O amenințare. Un mesaj că nu s-a terminat. Că mă urmărește. Că e încă acolo, undeva.
Am sunat imediat la poliție. Le-am arătat înregistrările. Au reacționat rapid. În timp ce așteptam, simțeam că cineva mă pândește din spatele gardului. Din umbre. Din copaci.
A doua zi dimineață au arestat-o. Stătea într-un apartament închiriat, la câțiva kilometri. La interogatoriu n-a negat nimic. A spus doar:
„Voiam doar să știe cât de mult l-am iubit.”
A fost internată într-un spital de psihiatrie.
Eu? Mult timp după asta n-am mai dormit bine. În fiecare dimineață, înainte să plec, mă uitam spre grădină. De parcă mă așteptam să găsesc… un nou mormânt.

