Rosa și Josefa Blazek – două surori, o singură viață.
Născute pe 20 ianuarie 1878, în Boemia, Rosa și Josefa Blazek au venit pe lume purtând deja o soartă ieșită din comun. Gemene siameze, unite în zona pelviană, ele au fost legate fizic pentru totdeauna. Însă ceea ce părea o condamnare s-a transformat, prin curajul și determinarea lor, într-o poveste impresionantă de voință, talent și iubire.
Fetele au învățat muzică, au cântat și au urcat pe scenele din toată Europa, uimind publicul nu doar prin apariția lor, ci și prin harul lor artistic.
În 1906, în timpul unui turneu în Franța, viața Rosei a luat o întorsătură neașteptată: l-a întâlnit pe Franz, un tânăr din Ozier, de care s-a îndrăgostit. A fost o iubire profundă, dar deloc simplă. Josefa, mereu prezentă, s-a simțit exclusă, prinsă într-o realitate pe care nu o putea nici controla, nici părăsi. Cu timpul însă, a înțeles și a acceptat dreptul surorii ei de a iubi.
Trei ani mai târziu, în 1909, vestea că una dintre gemenele siameze era însărcinată a provocat un adevărat val de senzație. Rosa era, desigur, cea care rămăsese însărcinată, dar Josefa a fost forțată să treacă prin toate transformările și suferințele maternității alături de ea – de la grețuri matinale până la durerile nașterii.
Pe 16 aprilie 1910, Rosa a adus pe lume un băiețel perfect sănătos. L-au numit Franz, în cinstea tatălui său. Într-un gest de tandrețe și solidaritate rar întâlnit, ambele surori l-au alăptat și l-au crescut împreună – două mame, o singură inimă.
Revenind pe scenă cu fiul lor, spectacolul lor a primit un nou titlu: „Două mame – o inimă”. Publicul le-a întâmpinat cu aplauze și lacrimi în ochi.
Dar destinul nu le-a cruțat. În 1922, Josefa s-a îmbolnăvit grav. Medicii au propus o intervenție chirurgicală pentru a le separa și a o salva pe Rosa. Însă Rosa a refuzat cu demnitate și dragoste:
„Am venit pe lume împreună – și tot împreună vom pleca.”
Așa s-a și întâmplat. Surorile Blazek au murit în aceeași zi, la doar 12 minute distanță una de cealaltă.